CruceaRosie-Vulcan.MyForum.ro :: Prim Ajutor

Trimis: 01/09/2007 10:50

Capitolul I
• 1.1. LANTUL SUPRAVIETUIRII
• 1.2. NOTIUNI DE ANATOMIE
• 1.3. SECVENTELE RESUSCITARII CARDIO-PULMONARE DE BAZA
• 1.4. PROTOCOALE DE INTERVENTIE PRIM AJUTOR DE BAZA
• 1.5. DEZOBSTRUCTIA CAILOR AERIENE SUPERIOARE
• 1.6. ASPIRATIA CAILOR AERIENE
• 1.7. VENTILATIA PE BALON SI MASCA
CAPITOLUL 2
• 2.1. PRINCIPII DE BAZA
• 2.2. MODELE DE DEFIBRILATOARE
• 2.3. DEFIBRILATORUL SEMIAUTOMAT
CAPITOLUL 3
• 3.1. NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR
• 3.2. EVALUAREA PRIMARA A PACIENTULUI TRAUMATIZAT
• 3.3. EVALUAREA SECUNDARA A PACIENTULUI TRAUMATIZAT
• 3.4. TRAUMATISME OSTEO-ARTICULARE
• 3.5. TRAUMATISMELE PARTILOR MOI
• 3.6. MOBILIZAREA TRAUMATIZATULUI
CAPITOLUL 4
• 4.1. ARSURI
• 4.2. HIPOTERMIA
• 4.3. ÎNEC
• 4.4. INTOXICATII
• 4.5. ELECTROCUTAREA
CAPITOLUL I

1.1. Lantul supravietuirii
Lantul supravietuirii este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai mare numar posibil de pacienti aflati în stop cardio-respirator (SCR) în faza prespitaliceasca. Tăria acestui lant este afectata direct de cea mai slaba veriga, astfel ca pentru salvarea unui numar mare de victime cu SCR, verigile acestui lant trebuie aplicate corect si în totalitate în faza prespitaliceasca.
Componentele lantului supravietuirii sunt urmatoarele:
1. ACCESUL RAPID
2. SUPORT VITAL DE BAZA (BLS)
PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE
3. DEFIBRILAREA PRECOCE
4. SUPORTUL AVANSAT PREA RAPIDă AL VIETII (ALS)
1. ACCESUL RAPID

Prin acesta se întelege declansarea sistemului de urgenta de catre populatie în cazul unui SCR. Acest acces trebuie sa fie rapid, usor si neconditionat. În Statele Unite accesul se face printr-un numar de telefon unic al serviciilor de urgenta „911”, iar în Europa acest model a fost preluat abia în anii 90 introducând un numar de telefon unic pentru toate serviciile de urgenta “112”. În România numarul de telefon care poate fi apelat în caz de urgente medicale este 961. De amintit ca la ora actuala mai exista numerele de urgenta 981 - pompieri, 955 - politie, 956 - jandarmeria, 982 - protectia civila.

2. PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE

Acesta este de importanta majora dovedita în cazul unui SCR. Prognosticul pacientilor cu SCR la care s-a efectuat perfect resuscitarea cardio-pulmonara de baza de la început este mult mai favorabil comparativ cu cel al pacientilor la care nu s-au efectuat manevrele de RCP (resuscitarea cardio - pulmonara) si au ramas o perioada de timp neasistati pina la sosirea echipei medicale. Populatia si personalul de interventie din cadrul serviciilor specializate cum ar fi pompierii, politia, etc. trebuie sa fie instruite în acest domeniu si sensibilizate de importanta majora a acestui act, în asteptarea sosirii echipelor medicale.

3. DEFIBRILAREA PRECOCE

Majoritatea situatiilor de stop cardiac la adult au initial la baza o fibrilatie ventriculara (FV). Unicul remediu eficient al fibrilatiei ventriculare este defibrilarea. Cu cât trece timpul, fibrilatia ventriculara devine mai rezistenta la defibrilare pâna se instaleaza asistola. Astfel o defibrilare efectuata numaidecât la apritia FV are sansa de reusita de peste 85%, însa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia FV are sansa de reusita variabila fara sa depaseasca 50% si care de obicei necesita numeroase defibrilari cu energie mare.
Pentru a face defibrilarea accesibila personalului nemedical a fost creata o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate. Aceste defibrilatoare în tari cum ar fi Statele Unite, Franta, Marea Britanie, etc. se afla în dotarea pompierilor, a politiei, a sefilor de gara, a stewardeselor la bordul avioanelor care transporta un numar mare de pasageri, astfel facind defibrilarea posibila cît mai precoce, înaintea sosirii echipajului medical calificat.

4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII

Aceasta veriga este de mare importanta în cazul pacientilor aflati în stop cardiac si care necesita îngrijiri de terapie intensiva, administrare de medicamente specifice si aplicare de manevre distincte în momentul resuscitarii. Timpul optim de sosire al acestor echipe trebuie sa fie sub 10 minute, cu conditia începerii RCP de baza de la aparitia evenimentului sau în cel mult 5-6 minute daca lipsesc verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii. Studiile efectuate de Serviciul Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare Tg.Mures (SMURD) au aratat ca victimele resuscitate în prespital care au plecat în viata de la terapie intensiva sunt cele la care echipajul de interventie a sosit în sub 5-6 minute. Victimele resuscitate în prespital dar la care echipajul de interventie a sosit în mai mult de 6 minute de la instalarea stopul cardiac au suferit leziuni cerebrale ireversibile. Aceasta în conditiile în care verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii înca lipsesc la Tg. Mures si în România.
1.2. Notiuni de anatomie
1.2.1. Notiuni de anatomie a sistemului respirator
Aparatul respirator este format din totalitatea componentelor care contribuie la înfăptuirea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aprarat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. În plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).
Aparatul respirator este alcatuit din:
• caile aeriene-respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism
• plaminii sunt organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze.
Caile aeriene se împart în cai aeriene superioare si inferioare.
Cele superioare sunt alcatuite din cavitatea nazala si faringe iar cele inferioare sunt alcatuite din laringe, trahee si bronhii.
Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii si este divizata de septul nazal în doua cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa umeda, care are rolul de a încalzii aerul. Tot aici se gaseste mucusul, cu rol de a retine impuritatile din aer. Deci nasul are rolul unui adevarat filtru.
Faringele este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva (alimentara).
Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind asezat în fata ca o proeminenta cuprinzând forma unei carti deschise, cunoscuta si sub denumirea de “Marul lui Adam”. În laringe se gasesc si doua perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele situate inferior au rolul în producerea sunetelor.
Traheea continua laringele, este situata în fata esofagului. Se ramifica la porțiunea sa inferioara în doua ramuri care se numesc bronhii principale.
Bronhiile sunt ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele patrund în cite un plamin.
Plaminii sunt organe pereche asezati în cutia toracica si cuprind între ei inima.

Respiratia
Aerul patrunde în plamini pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor cutiei toracice numiti muschi respiratori. Acesta este actul respiratiei. Apoi muschii respiratori se relaxeaza si se contracta muschii expiratori, ca urmare o parte din aerul din plamini se elimina; acesta este procesul expiratiei. Inspiratia si expiratia se repeta în ritm de 14-18/minut în functie de nevoile organismului. Varieaza în functie de virsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).
Valori normale ale frecventei respiratorii:
• Nou-nascuti = 40/min
• Copii = 20 - 30/min
• Adulti = 14 - 18/min
Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut conținând mâna asezata pe toracele pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.

1.2.2. Notiuni de anatomie a sistemului circulator
Aparatul cardio-circulator este compus dintr-un organ central - inima - si un sistem închis de vase, format din artere - capilare - vene.
Inima este un organ musculos, cavitar, de aproape 300 g cu un volum care a fost comparat cu volumul pumnului drept al unui adult.
Este alcatuit din doua jumatati complet separate, dreapta si stânga, despartite printr-un perete vertical. Fiecare jumatate este la rândul ei împartita de un perete transversal în câte doua camarute, care comunica între ele. Camarutele din partea de sus se numesc atrii, iar cele din partea de jos se numesc ventriculi.
Arborele circulator este format din artere, capilare si vene.
Arterele sunt vase sangvine prin care circula sângele de la inima în întreg organismul. Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie.
Venele sunt vase care aduc sângele la inima. Calibrul lor creste de la periferie spre inima.
Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între sânge si celule. Sângele circula într-un solitar sens: artere-capilare-vene.
Arterele si venele poarta diverse denumiri, dupa regiunea si organul pe care-l iriga.
În structura arborelui circulator exista:
• circulatia mare
• circulatia mica
Circulatia mare transporta oxigen spre tesuturi si organe, aduce CO2 de la tesuturi si organe spre inima, având traseul: inima-artere-organe-vene-inima.
Circulatia mica asigura transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plamâni si a celui încarcat cu oxigen înapoi la inima.
Circulatia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a contractiei ventriculelor. Sângele este împins cu intermitenta prin contractii, dar el curge în curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face, ca sângele sa fie sub o anumita apăsare sau tensiune. Aceasta se numeste presiune sau tensiune arteriala (TA). Deci TA reprezinta presiunea exercitata de sânge asupra peretilor arterelor.
TA variaza în functie de vîrsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate.
Valori normale:
• Adult: 115-140 / 70-90 mmHg, mai mica la femei.
• În copilarie 91-110 / 60-65 mmHg.
Valori peste cele normale poarta numele de hipertensiune.
Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.
Sistola=contractie, diastola=relaxare.

Masurarea TA:
• pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute;
• la 1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului;
• stetoscopul se pune pe proiectia arterei brahiale ( marginea inferioara a bratului);
• se umfla mansonul tensiometrului pâna pe la 180/ 200 mmHg, ca apoi sa se înceapa dezumflarea lenta;
• valorile TA reprezinta întâia si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului în timpul dezumflarii mansonului;
Cu fiecare contractie se împinge în aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent în vas si se propaga ca o unda, dând pulsul.
Pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radiala, se masoara timp de 1 minut.
Valori normale:
• adult 60-80 / minut;
• copii 90-100 / minut;
• nou nascut 130-140 / minut;
Cresterea frecventei peste valorile naturale se numeste tahicardie, scaderea frecventei sub valorile normale poarta numele de bradicardie.
1.3. Secventele resuscitarii cardio-respiratorii
Acest termen conține toate elementele de resuscitare fara echipament, efectuata de o persoana sau de ființele care acorda primul ajutor la o victima aflata în stop cardio-respirator.
Aceste elemente includ evaluarea primara, asigurarea libertatii cailor aeriene, ventilatia artificiala cu aer expirat si masajul cardiac extern.
Scopul suportului vital de baza este mentinerea unei circulatii si a unei ventilatii adecvate nepermitând instalarea starii de moarte biologica pâna la sosirea personalului medical calificat. Cu alte cuvinte resuscitarea cardio-pulmonara de baza este un ansamblu de manevre care incearca sa mentina perfuzia si oxigenarea organelor vitale (creier,cord). Câteodata aceasta operatiune poate sa necesite un timp îndelungat depinzând de cauza care a dus la instalarea stopulu cardiac. Orice întârziere micșorează sansa victimei de a-si reveni. De aceea trebuie actionat fără întârziere si conform protocolului.

1.3.1. Evaluarea primara:

Siguranta salvatorului: Salvatorul evalueaza situatia generala asigurându-se de lipsa oricarui pericol. Asigurati-va ca nici victima si nici dvs. nu sunteti în pericol. Riscurile majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri instabile în care sau sub care se afla victima, substante toxice, gaze, boli transmisibile care necesita o protectie speciala în timpul efectuarii ventilatiei artificiale.
Nivelul de constienta: Se evalueaza starea victimei: este constient sau inconstient? Îl scuturam cu grija de umar si îl întreabam cu voce tare: “Ce s-a întâmplat? Va simtiti bine?” sau încercam sa-l determinam sa raspunda la comenzi ca de exemplu: “Deschideti ochii.”
Daca raspunde sau se misca, deci victima este constienta, se lasa în pozitia în care a fost gasita, (asigurati-va înca odata ca nu este în pericol) si incercati sa identificati motivul pentru care pacientul se afla în pozitia respectiva. Se cheama ajutor calificat anuntând situatia la 961. Starea victimei se reevalueaza periodic pâna la sosirea echipei calificate.
În cazul în care victima nu raspunde, deci este inconstienta:
1.3.2. ABC-ul resuscitarii:

Respectati etapele de actiune în evaluarea functiilor vitale:
• A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene. Mentinând deschise si libere caile aeriene se permite circulatia aerului între organism si mediul înconjurator.
• B. Breathing – Respiratia - Procesul prin care patrunde aerul în plamâni si se elibereaza dioxidul de carbon în aerul atmosferic.
• C. Circulation - Circulatia - Circulatia sângelui prin organism.

A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene
Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului apasând pe frunte. Puneti una dintre membre pe fruntea pacientului (astfel încât degetul mare si cel aratator sa ramâna libere pentru a putea pensa nasul victimei îndată ce i se face respiratie gura la gura.) În acelasi timp cu doua degete de la mâna cealalta ridicati barbia victimei. În cazul victimei inconstiente este posibil ca limba sa-i cada în spate spre faringele posterior blocând astfel caile aeriene superioare.
Facând o hiperextensie a capului si ridicând barbia, limba se ridica si elibereaza caile aeriene. Eliberati gâtul de eventualele haine strânse. Îndepartati orice cauza de obstructie evidenta din gura. Aceasta pot fi: dantura rupta, proteze dentare rupte, saliva, sânge etc. Nu pierdeti timpul cautând obstructii ascunse.

B. Breathing – Respiratia
Pastrând caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima respira adecvat. Ne aplecam asupra victimei cu fata catre torace si ascultati la nivelul cavitatii bucale a victimei zgomotele respiratorii, simtiti daca exista schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura victimei, observati miscarile pieptului.
Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ASCULTATI, SIMTITI SI VEDETI timp de minimum 5-10 secunde.

C. Circulation - Circulatia
Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata în santul format de unul din muschii gâtului si marul lui Adam. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât pâna se simte bataia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gâtului dar niciodata în acelasi timp. Aceasta etapa poate fi executata simultan cu verificarea respiratiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.
În urma evaluarii unui pacient inconstient ne putem confrunta cu una din situatiile descrise in capitolul urmator:
1.4. Protocoale de interventie
Prim-ajutor de baza
1.4.1. Victima nu respira si nu are puls:
întâiul gest în aceasta situatie este anuntarea situatiei la 961 solicitând susținerea echipei terapeutice calificate si cu dotare corespunzatoare dupa care începem resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu are puls si esti sigur ca va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilatia artificiala si compresiunile toracice. Ele se executa succesiv.
• În cazul în care sunteti singurul salvator raportul ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut
• În cazul în care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se executa 10 cicluri dupa care se face reevaluarea pacientului.
Fiecare ciclu se începe cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.

Tehnica ventilatiei artificiale
Îngenuncheati lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se mentine gura usor întredeschisa cu o mâna, în timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul. Inspirati profund aer …
…aseaza-ti etans gura pe gura victimei, si insuflati aer timp de 2-3 secunde. În acelasi timp se verifica daca toracele se ridica atunci când noi insuflam .
Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel încât toracele sa se ridice. Tineti capul în hiperextensie cu barbia ridicata îndepartând gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care îl insuflam este mai important decât ritmul în care îl administram.
Tehnica masajului cardiac extern
Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat în bucată inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lânga acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, aceasta este locul în care trebuie facute compresiunile toracice.
Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul inelar, pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator lânga el, apoi asezam podul palmei celeilalte mâini, acesta fiind locul în care trebuie facute compresiunile.
Aseazam cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situata pe stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.
Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numarând cu voce tare, si 1 si
2 si 3 si 4 si 5’’). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

1.4.2. Victima nu respira dar are puls:
În acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10 ventilatii artificiale dupa care vom anunta 961 solicitând ajutor sanitar calificat. Ne reîntoarcem, reevaluam dispoziția pacientului si vom actiona în functie de ceea ce vom constata. În cazul în care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia pacientului verificând periodic pulsul pacientului.
1.4.3. Victima respira si are puls:
Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza în pozitia laterala de siguranta.
Îngenunchind lânga victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai apropiat al victimei în unghi drept fata de
corp, iar antebratul se îndoaie în sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace asezând dosul palmei pe obrazul victimei.
Se ridica genunchiul ( cel opus fata de salvator) victimei, tragându-l în sus si mentinând piciorul pe pamânt. Cu o mâna vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mâna genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul în hiperextensie si deschidem gura.
Anuntam la 961 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem apoi la victima, reevaluam situatia si supraveghem pacientul pâna la sosirea echipajului medical.
1.5. Dezobstructia cailor aeriene superioare